Provenit dintr-o familie de mari proprietari de moşii, marele explorator român în Africa Centrală, Sever Pleniceanu a fost şi un foarte bun administrator al proprietăţilor agricole pe care le deţinea în judeţele Gorj, Prahova şi Olt pe care le-a exploatat în mod sistematic.

S-a născut în anul 1869 în oraşul de pe Dunăre, Turnu Severin, fiind fiul lui Ioan şi Ana Pleniceanu, tatăl său fiind fiul boierului Dumitru (Tache) Pleniceanu ce a făcut parte din Obşteasca Adunare şi frate cu un alt mare proprietar din judeţul Gorj, Dumitru Pleniceanu ce deţinea o foarte mare proprietate în localitatea Vădeni din aproprierea oraşului Târgu Jiu ce se întindea pe o suprafaţă de 2214 hectare. Mama acestuia era fiica unui alt mare boier din judeţul Gorj anume Răducan Busuioceanu fiul lui Constantin (Dinu) Busuioc originar din zona Bălceşti – Cârligei şi ginerele lui Lăudat Frumuşanu.

Fiind atras încă din anii adolescenţei de cariera militară după absolvirea claselor de liceu s-a înscris la renumita Şcoală de Cavalerie din Ypres pe care a absolvit-o în anul 1891 cu gradul de sublocotenent. După 7 ani petrecuţi în cadrul diviziei de jandarmi călări unde a fost avansat la gradul de locotenent, demisionează pentru a urma drumul Africii într-o lungă expediţie care a durat până în anul 1901 unde a avut ocazia să exploreze în special platoul Kuku din Congo de unde s-a şi întors cu o bogată colecţie de arme şi unelte locale. La întoarcere a publicat notările sale de călătorie bogate în date despre situaţia în special a locuitorilor acelei zone iar pentru aceste merite a fost primit în rândul membrilor Societăţii Geografice fiind decorat în acelaşi timp cu diferite medalii.

Proprietatea sa din judeţul Gorj se afla pe teritoriul satelor Tămăşeşti ce ţinea de comuna Ceauru, Băleşti şi Drăguţeşti şi o avea moştenire de la mama sa Ana Pleniceanu născută Busuioceanu iar aceasta de la tatăl său serdarul Răducan Busuioceanu cel care o cumpărase în anul 1851 de la Dimitrie Polizu. Acesta a decedat în anul 1855 în Târgu Jiu fiind înmormântat la 9 martie la cimitirul bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului din mahalaua „Piatra”. În timpul vieţii s-a ocupat foarte mult cu afaceri imobiliare fiind proprietarul mai multor case în oraşul Târgu Jiu, printre cele mai frumoase la vremea respectivă dar şi proprietarul mai multor moşii precum şi munţi din judeţul Gorj iar în nenumărate rânduri îl găsim în documentele vremii ca inginer hotarnic.

După decesul bunicului său, la scurt timp, viitorul explorator a rămas orfan şi de ambii părinţi astfel încât atât el cât şi sora sa Ecaterina au fost nevoiţi să fie crescuţi încă de mici de către diferiţi tutori care printre altele aveau obligaţia de a administra şi numeroasa avere moştenită. Din păcate între timp, tutorii investiţi au mai vândut la diferite licitaţii publice din imensa avere în special munţii dar şi o parte din imobilele din Târgu Jiu astfel încât la majoratul celor doi fraţi aceştia au împărţit restul de avere ce le-a mai rămas neînstrăinată.

Moşia numită Drăguţeşti ce se întindea din dealurile din Cârbeşti traversând râurile Jiu şi Şuşiţa şi ajungea până în dealurile Tămăşeşti şi Băleşti avea o suprafaţă totală de 1472,1781 ha din care 144,3527 ha teren expropriat cu ocazia reformei agrare din anul 1864, 8,3544 ha teren în litigiu cu diferiţi vecini ai proprietăţii, 543,3800 ha păduri, 61,7950 ha aluniş, 667,0423 ha teren cultivabil, 5,0117 ha vii, 33,1700 ha ape şi 8,5800 ha şosele şi drumuri. Tot pe această proprietate, în partea dinspre Tămăşeşti se afla până în anul 1907 o gospodărie formată dintr-un conac dar şi o culă de semnalizare care însă au fost distruse de ţăranii răsculaţi la acea dată, acestea însă nu au mai fost reconstruite vreodată. Cula de aici era construită pe patru nivele având ca dimensiuni 9,20×8,60 m iar o înălţime de 10-12 m. la parter avea un beci boltit cu grinzi duble de stejar iar intrarea era în partea de răsărit, la fiecare nivel exista câte o cameră cu ferestre mici iar zidurile exterioare aveau o grosime de 0,70 m şi cele interioare de 0,56 m. Aici şi-au petrecut o parte din copilărie cei doi fraţi orfani Sever şi Ecaterina fiind posibil ca aceştia să mai fi mers şi la conacul de la Vădeni al unchiului lor Dimitrie Pleniceanu. Odată cu hotărnicia executată de inginerul hotarnic C. F. Robescu în anul 1896 cei doi fraţi şi-au împărţit această moşie astfel încât partea dinspre răsărit a revenit lui Sever Pleniceanu iar partea despre apus surorii acestuia acum căsătorită Korne M. Ecaterina.

Pe partea lui de moşie căpitanul Sever Pleniceanu şi-a dezvoltat o exploatare sistematică pe care o făcea în regie cu membrii celor 200 de familii care locuiau pe această proprietate pe care se cultiva grâu, orz şi rapiţă de o calitate superioară dar şi plante furajere. Acesta deţinea la această moşie toată gama de unelte agricole necesare la exploatare precum şi două pătule cu o capacitate de depozitare foarte mare.

O a doua proprietate pe care o deţinea renumitul explorator numită Gorgani (Poenari Apostoli) se afla în judeţul Prahova fiind situată la o distanţă de 3 km de gara Crivina având o suprafaţă de 1300 pogoane. Exploatarea acestei moşii se făcea ca şi cea de la Drăguţeşti însă aici mai cultiva şi sfeclă de zahăr şi pepeni. Pe această proprietate se afla şi un conac foarte frumos amenajat, magazii şi pătule în care se puteau înmagazina cantităţi foarte mari de cereale dar şi un atelier de fierărie şi un grajd de zid în care erau crescuţi 20 cai, 40 vite cornute, 3 bivoliţe, 50 oi, 60 porci şi altele. Dintre aceste animale ţinem să precizăm faptul că porcii făceau parte din rasa mangaliţa, foarte apreciată la vremea respectivă, vacile erau aduse din Olanda şi Elveţia iar caii erau din rasa anglo-arabă. Sever Pleniceanu mai deţinea şi o suprafaţă de 400 pogoane teren arabil în judeţul Olt numită şi moşia Bărbăteşti, însă această proprietate era dată în arendă.

Pe lângă aceste proprietăţi care îi aduceau venituri însemnate, Sever Pleniceanu se mai îndeletnicea şi cu luarea în arendă a altor proprietăţi astfel cum îl găsim în anul 1902 atunci când împreună cu un alt mare proprietar de terenuri din judeţul Gorj, Pantelimon Voiculescu, a luat în arendă moşia Purceleni din fosta comună Pojogeni, acum de Târgu Cărbuneşti de la familia Teodoru din Bucureşti. Într-un cuvânt măiestria şi priceperea cu care şi-a desăvârşit activitatea l-au propulsat pe exploratorul Sever Pleniceanu în rândurile bărbaţilor de seamă ai ţării noastre.

DANIEL CISMAŞU