O personalitate insuficient cunoscută, profesorul Tiberiu Popescu a fost un erou  al Primului Război Mondial. Directorul Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu” și secretar al Ligii Culturale Gorj, Tiberiu Popescu, sublocotenent în rezervă, a căzut în fruntea plutonului său, la 10 octombrie 1916  în încleştarea de pe Valea Jiului.

Datorăm istoricului Gheorghe Nichifor informația că liberalii gorjeni i-au propus tatălui său- un preot bătrân, ca fiul său să fie cumva ocrotit, trimițându-l pe front undeva într-un loc ferit de pericolul războiului. Dar acesta a refuzat, spunând: ”El va merge la datoria lui, orice ar fi să se întâmple cu dansul”.

De curând, istoricul Gabriel Sarcină a publicat povestea eșuată de construire a unui bust pentru eroul gorjean Tiberiu Popescu. Iată cum justificau urmașii proiectul construcției unui bust:

„Ținem să se ridice acest bust (…) fostul profesor şi director al Gimnaziului Tudor Vladimirescu, pentru că el a murit pentru România Mare, lovit de moarte, ciuruit de schijele obuzurilor dușmane în septembrie 1916 pe Muntele Buliga, după ce timp de trei săptămâni, prin fapte eroice personale își însuflețise compania de oșteni, pe care o conduse în calitate de sublocotenent, purtând-o la fapte eroice în lupte cumplit de grele contra armatelor austro-ungare şi germane, cu un avânt sublim, așa cum numai sergenții companiei lui şi care au supraviețuit războiului, îl pot istorisi”.

„Mai ținem să i se ridice bustul fiindcă Tiberiu Popescu a fost cetățeanul integru şi luptătorul neobosit în promovarea culturei naționale, înființând chiar pe cheltuiala sa o bibliotecă publică, devastată în timpul războiului şi fiindcă s-a dovedit întodeauna un apărător energic şi călduros al drepturilor încălcate, ale concetățenilor lui”. ( Gabriel SARCINĂ-”Povești cu tâlc din Marele Război (XLVIII).În slujba idealurilor naționale”)

Cornel Șomîcu