Una dintre cele mai importante personalități ale învățământului gorjean din secolul  trecut, Petre P. Popeangă s-a născut în satul Leleşti, comuna Leleşti, la 1 noiembrie 1892. Învăţământul primar l-a absolvit în anul 1905, la Şcoala nr. 1 de băieţi din Târgu-Jiu, având director pe institutorul Alexandru Ştefulescu, iar la clasă pe institutoarea Teodosia Duțescu.

În anul şcolar 1906-1907 a făcut clasa I la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu”, iar în toamna anului 1907 a reuşit ca bursier al Şcolii Normale din Craiova, pe care a absolvit-o în iunie 1913, obținând  titlul de învăţător. Imediat după examen a suplinit la Şcoala primară de băieţi nr. 1 din Târgu-Jiu pe  catedra institutorului N. Drăgoescu, care ocupa postul de revizor şcolar. La 30 decembrie 1913 a fost numit învăţător cu titlu provizoriu la şcoala cu un singur post din comuna Vălari, unde a funcţionat până la 1 octombrie 1915, dată când a fost transferat în postul I al Şcolii primare din comuna Leleşti, în care a funcţionat până la 1 aprilie 1943.

Ca toţi dascălii generaţiei sale, a făcut războiul din 1916-1919 pentru îndeplinirea idealului naţional, cu gradul de sublocotenent de rezervă, terminând cu gradul de căpitan, invalid de război. Aventura războiului a început în vara anului 1915, cu Şcoala de ofiţeri rezervă de la Turnu-Severin şi apoi repartiţia la Regimentul 18 infanterie Târgu-Jiu. A intrat în luptă pe frontul din Ardeal, unde a fost rănit, la 2 septembrie 1916, la Vârful Băii, lângă Haţeg, rămânând infirm de ochiul drept. Partea a doua a războiului a făcut-o în funcţia de comandant al Companiei a III-a recruţi, în Moldova, apoi de comandant al biroului mobilizări al Regimentului 18 infanterie şi în fi nal (august 1917 – mai 1918) ca ofiţer instructor al Liceului militar Iaşi. A fost decorat cu „Coroana României” cu spade şi panglica de virtute militară.

Petre P. Popeangă  a dat examenul de definitivat în 1920  la Şcoala Normală din Turnu-Severin, în mai 1921 examenul de gradul II la Şcoala Normală din Craiova şi, în septembrie 1927, gradul I. Până în penultimul an al funcţionării în învăţământ a condus şcoala din Leleşti ca director, aducându-i-se „mulţumiri ministeriale”. La 1 ianuarie 1926 a fost numit subrevizor şcolar de control, iar, din aceeaşi lună a anului 1934, inspector şcolar de circumscripţie – regiunea Craiova, repartizat pentru judeţele Gorj şi Mehedinţi, în care a funcţionat până la 1 ianuarie 1937 când a fost rechemat la catedră. Pentru stăruinţa depusă cu prilejul măririi localului de şcoală, construind anexă două săli de clasă şi o cancelarie, a fost decorat cu medalia „Răsplata muncii pentru construcţii şcolare, clasa I”.

A fost sărbătorit cu prilejul ieşirii la pensie, Petre P. Popeangă dăruind şcolii suma de 500000 lei, depusă la banca populară locală, din al cărei venit să se cumpere cărţi elevilor săraci, precum şi pentru premiile şcolare.

În anul 1921 a înfiinţat Căminul cultural „Tudor Vladimirescu”, printre cele dintâi cămine culturale din ţară, în cadrul căruia s-a dezvoltat corul sătesc. A condus ca preşedinte Cercul Cultural din care făcea parte şcoala primară din Leleşti şi comisiile de examinare în diferite centre din judeţ, la examenele de absolvire. A înfiinţat, pe lângă această şcoală, o bibliotecă de peste 500 volume, prin donaţie proprie, o farmacie şcolară, o cooperativă şcolară, un început de muzeu sătesc, cantină pentru elevii săraci. A publicat, de-a lungul vieţii, articole cu conţinut didactic, cultural, social, economic, în revistele didactice: „Chestiuni metodice”, „Gazeta şcoalei” (Craiova), „Lamura”, „Ideia” (Bucureşti), „Revista învăţătorilor gorjeni” (Târgu-Jiu), revistele economice: „Cooperaţia” (Bucureşti), „Cooperatorul” (Târgu-Jiu) dar mai ales în săptămânalul  independent „Gorjanul” din Târgu-Jiu, care a activat în acest colţ de ţară..

Pe linie didactică, a alcătuit manuale de curs primar – clasele I-IV – colaborare cu Constatin Dănău, C. Dârvârescu şi Victor Pătrăşcoiu. A activat pentru înfiinţarea şi organizarea „Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Gorj”, din 1920 până la pensionare fiind în consiliul de conducere şi o bună parte din timp preşedintele ei. A înfiinţat o bancă populară a învăţătorilor din judeţ şi o cooperativă-librărie. În 1922, în Congresul de la Cluj, a fost ales în comitetul „Asociaţiei generale a învăţătorilor din România”. A activat şi în domeniul cooperaţiei, fiind ales în consiliul de administraţie al Federalei „Gorjul”, între anii 1920-1940.

Cornel Șomîcu