PERSONALITĂȚI ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GORJEAN: Grigore Pupăză(1915-1997)


Printre personalităţile de prim rang ale învăţământului gorjean se înscrie şi Grigore Pupăză(1915-1997). Grigore Pupăză, se confundă pe bună dreptate cu viaţa culturală a comunei Arcani, acolo unde a trăit şi a creat cea mai mare parte a timpului. S-a născut la 12 iulie 1915 în satul Dobriţa din comuna Runcu. A absolvit cu brio Şcoala Normala „Spiru Haret” din Târgu-Jiu şi a fost laureat pe ţară  al concursului societăţii „Tinerimea Română, la fel ca şi un alt dascăl remarcabil,  scriitorul Sabin Popescu Lupu.


Grigore Pupăză a urmat în perioada 1937-1938  Şcoala de ofiţeri în rezervă  de la Ploieşti,  servind ca ofiţer în Războiul dintre 1941-1944, participând la luptele din Crimeea, Rostov pe Don şi Iaşi. A fost decorat cu „Coroana României” şi „Virtutea Militară cu panglici”.

Şi-a început activitatea de dascăl la şcoala primară din satul Ceamăn, judeţul Sălaj, iar în anul următor va trece la şcoala din satul Chichişa, judeţul Sălaj, sat populat numai de maghiari. Iată ce povestea Grigore Pupăză despre acele momente: “Şovinismul maghiar alimentat pe deoparte de intensa propagandă a Budapestei, iar pe de alta de prea durul tratament al autorităţii româneşti, era piedica cea mare care sta în calea elanului meu de dascăl tânăr. Am încercat totuşi să-l birui şi singura armă mi-a fost apropierea sufletească a copiilor. Îmi lipsesc procesele verbale de inspecţiuni care arată îndeajuns acest lucru. Conştiinţa mea de dascăl păstrează însă faptul acesta ca pe cea dintâi victorie dobândită în şcoală. A trebuit să înfrunt toate lipsurile ce le poate întâmpina un dascăl care n-a primit nici “prima de echipare” şi nici un alt ajutor ce se acordă robotaşilor începători din alte tagme. Pare poate de necrezut că era o imposibilitate de a găsi o gazdă. Am căutat totuşi să realizez ceva. Şi cred că niciodată nu-mi va fi dată o mai mare bucurie ca aceea trăită acolo când copiii de unguri cântau cu atâta suflet cântece româneşti şi murmurau limba românească ca şi copiii români din satele vecine.
        În viaţa satului era o imposibilitate a interveni în vreun chip. Conduşi de preotul reformat, se arătau totdeauna refractari oricărei acţiuni româneşti. La 15 martie 1939 când Budapesta striga prin toate aparatele de radio, în ungureşte-“Înapoi Ardealul, imediat înapoi”-am stat la cancelaria şcoalei până noaptea târziu când au venit soldaţii de la Cegunica, jandarmii au împrăştiat pe cetăţenii unguri ai satului care ne aşteptau pentru a ne lovi ca pe unii ce eram singurii români printre ei.”
        Activitatea şcolară de la Ceamăn şi Chichişa va fi continuată în Gorj la Dobriţa şi Câmpofeni. După război, a fost profesor de matematică la Arcani iar apoi de limba şi literatura română la Ceauru şi Corneşti. A reuşit să absolve studiile de învăţământ superior la Timişoara fiind profesor de limba română, istorie şi constituţie. Va reveni la Şcoala Generală Arcani unde va rămâne până la pensionare în 1977. Lucrarea pentru obţinerea gradului didactic I din 1967- “Atestări folclorice despre emigraţia locală în SUA”- a căpătat o turnură aparte în ultimii ani. De numele lui Grigore Pupăză se leagă organizarea Muzeului Sătesc Arcani, instituţie care deşi a beneficiat de atenţia unor specialişti de prim rang de la instituţii de impact naţional nu a prea stârnit interesul “specialiştilor” gorjeni în domeniu.
 21 de localnici din Arcani au plecat în Statele Unite ale Americii, în căutarea bunăstării. Cei mai mulţi s-au întors acasă, dar patru s-au stabilit în America. Gorjenii plecaţi peste Ocean şi-au transpus în versuri sentimentele. Acest episod inedit şi foarte puţin cunoscut din istoria comunei Arcani a fost cercetat, în 1967, de Grigore Pupăză. Cartea apărută postum prin efortul fiului Dan Pupăză, cuprinde istorisirile emigranţilor, şi folclorul creat de aceştia. Dan Pupăză deţine de la tatăl său un album original, în care sunt transcrise compoziţiile celor aflaţi departe de casă. În plus, a reuşit să scoată la iveală fotografii şi alte mărturii legate de aventura americană a localnicilor, care au plecat în opinci şi s-au întors în pantofi şi cu papion. Potrivit cercetărilor realizate de Grigore Pupăză, emigrarea ţăranilor din Arcani în Statele Unite ale Americii s-a produs între 1905 şi 1913.

La cererea organelor judeţene de partid, a redactat împreună cu colegul său, învăţătorul C.Cheznoiu, o lucrare despre istoria şcolii gorjene până în anul 1975, care a fost publicată însă abia în 2005. În data de 25 mai 2005, Societatea de Ştiinţe Istorice – Filiala Gorj, Inspectoratul Şcolar Gorj, Muzeul Judeţean Gorj şi Primăria Arcani au organizat simpozionul cu sesiune de comunicări dedicat lui Grigore Pupăză. Cărţile lui Grigore Pupăză sunt următoarele: „Istoria învăţământului din Gorj” (postum, colaborare cu C.Cheznoiu), Ed. „Newest”, Târgu Jiu, 2005; „File de jurnal”, (postum), Ed. „Newest”, Târgu Jiu, 2005; „Jurnal de front”, (postum), Ed. „Newest”, Târgu Jiu, 2005.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.