Istoricul Ion Bulei a plecat la stele


Istoricul Ion Bulei a murit la 9 noiembrie 2020. Încă un profesor al meu, după Alexandru Barnea tot în acest an, a plecat spre o lume mai bună.

Cercetător, profesor, ataşat cultural la Roma, autor de cărţi de istorie, de studii şi articole de specialitate, istoricul Ion Bulei s-a născut la 30 martie 1941, la Comarnic, judeţul Prahova.

A urmat şcoala primară şi gimnaziul în oraşul natal. Şi-a completat studiile la Liceul „George Enescu” din Sinaia (1955-1959). A urmat Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1960-1965), apoi cursurile postuniversitare de Relaţii Internaţionale (1966-1968), organizate de Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Învăţământului. Doctorand cu frecvenţă (1969-1971); Doctor în istorie din 1976.

A fost redactor al Editurii Enciclopedice (1968-1969), mai târziu cercetător la Institutul de Studii Istorice şi Social Politice (1971-1989).

După 1990, a fost ataşat cultural la Roma (până în 1993) şi director al Institutului Român de Cultură de la Veneţia (1997-2003). A fost redactor-şef al „Annuario dell’Istituto Romeno di Cultura – Venezia” (1999, 2000, 2001, 2002, 2003) şi al suplimentului acestuia: „Quaderni della Casa Romena di Venezia” (2000, 2001, 2003).

Începând din 1992, a fost profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, unde a ţinut cursuri neîntrerupt (cursuri concentrate între 1998-2003), şi la Universitatea Ca’Foscari din Veneţia (1998-2003). În cadrul Facultăţii de Istorie, între 2004-2008 a fost şeful Catedrei de istorie a românilor. De asemenea, a condus lucrări de licenţă şi de doctorat (din 1996).

A fost director al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române (2003-2011), director ştiinţific (2003-2006), membru al Biroului Association Internationale d’Histoire de l’Europe, ales la 27 august 2010, la Congresul mondial de istorie de la Amsterdam.

I-au fost acordate o serie de premii, distincţii, titluri, între care: Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române, 1990 (pentru teza de doctorat „Sistemul politic al României moderne. Partidul Conservator, publicată în 1987; reluată şi adăugită sub titlul „Conservatori şi conservatorism în România modernă”, 2000), Premiul „Ion Ghica” al revistei „Magazin Istoric” (pentru lucrarea „Scurta istorie a românilor”, publicată în 1997), Premiul Uniunii Scriitorilor 2003 (pentru lucrările „Breve storia dei romeni”, publicată în 2000, în Italia, şi „35 anni di relazioni italo-romene, 1879-1914. Documenti diplomatici italiani”, împreună cu Rudolf Dinu); Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius din Constanţa (2009).

În 2000, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de ofiţer.

Dintre cărţile publicate, amintim: „1916 – Zile de vară” (1978), „Arcul aşteptării 1914.1915.1916” (1981), „Lumea românească la 1900” (1984), „Atunci când veacul se năştea” (1990), „Scurtă istorie a românilor” (1996; reeditată 2004, 2006-2007); „Kurze Geschichte Rumaniens” (1998), „Breve storia dei romeni, Edizioni dell’Orso” (Alessandria, Italia, 1999; a II-a ediţie, 2006); „Viaţa cotidiană în timpul lui Carol I” (2004), „Breve Histoire de la Roumanie” (2005); „Viaţa în vremea lui Carol I” (2005), „Lumea românească la 1900. Oameni, obiceiuri, moravuri” (vol. II, 2006), „History of Romania” (2007), „Un război în cenuşa imperiilor” (2010); „Românii în secolele 19-20. Europenizarea” (2011); „În Vechiul Regat” (2013), „Oameni… şi ‘chestiuni’ de acum un veac” (2015), „Regina Maria, Puterea amintirii” (2016), „Regele Ferdinand al României şi Carol I al României (2016).

A îngrijit mai multe ediţii, a scris capitole în cărţi, a publicat 56 de studii în reviste de specialitate de circulaţie internaţională recunoscute sau în reviste din ţară recunoscute de către CNCSIS şi alte circa 190 de articole, recenzii şi prezentări de lucrări şi reviste de istorie în „Anale de istorie”, „Revista de Istorie”, „România Literară”, „Amfiteatru”, „Flacăra”, „Viaţa Studenţească”, „Ziarul de duminică”, „Orizont”, „Historia” etc.

A susţinut numeroase comunicări la colocvii şi congrese internaţionale, la Bucureşti, Ierusalim, Roma, Venezia, Padova, Freiburg, Munchen, Bologna, Amsterdam, Chişinău, Sofia, Trieste, Bologna, Ancona, Paris, Stockholm, Catania, Barcelona, Cluj, Iaşi. A avut zeci de comunicări la colocvii naţionale, la manifestări ştiinţifice sau aniversare. A organizat numeroase colocvii şi dezbateri cu intelectuali italieni, români, francezi, germani la Institutul Român de la Veneţia (1997-2003) sau la Academia Română de la Roma (1990-1991) şi a avut numeroase participări la emisiuni radio şi de televiziune româneşti şi italiene. 

Sursa: Agerpres

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.