La şase ani din momentul când Dumitru Bunoiu a plecat pe drumul fără întoarcere, într-un moment în care mai avea  foarte multe de făcut pe acest tărâm, acesta a fost declarat cetăţean de onoare al urbei de pe Jiu la şedinţa festivă a Consiliului Local Târgu-Jiu. Pentru familie şi rude, pentru colegii de serviciu şi prieteni, pentru toţi a fost foarte greu să se obişnuiască cu gândul că “Rucu” sau “domnul Bunoiu”, cele mai folosite variante, nu se va mai întoarce. Ne-a  rămas doar amintirea…

Cornel Şomâcu

În şedinţa festivă a Consiliului Local Târgu-Jiu, cei care au vorbit despre Dumitru Bunoiu au fost Nicolaie Mergea, consilier local şi fost inspector şcolar general, Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru Cercetare şi, cum era şi firesc, Mădălin Bunoiu, fiul atât de îndrăgit, acum prorector al Universităţii de Vest din Timişoara.

 Amintiri despre Dumitru Bunoiu

De domnul Dumitru Bunoiu,  regretatul dascăl şi manager al Colegiului Tehnic „General  Gheorghe Magheru”, mă leagă o prietenie veche legată de începuturile revistei  CUGET LIBER şi prima monografie de  la „Magheru” prin anii 1994-1995. A fost  omul care a  avut în primul rând meritul  să strângă oameni  valoroşi pe  lângă el şi să îi facă să lucreze într-o echipă. De asemenea, este autorul fenomenului cultural din jurul  revistei CUGET LIBER.

Dumitru Bunoiu s-a născut pe 12 februarie 1950, în satul şi comuna Slivileşti, pe atunci în judeţul Mehedinţi. Va absolvi şcoala generală în satul natal iar liceuul în localitatea Strehaia.  A mers după aceea să devină  inginer în urma  absolvirii  Facultăţii de Electrotehnică la Timişoara. A  primit apoi repartiţie  la fosta Întreprindere de Articole Tehnice din Cauciuc şi Cauciuc Regenerat(actuala ARTEGO) iar prin concurs a ajuns la fostul Liceu Industrial de Chimie Nr 1. A condus această  instituţie şcolară mulţi ani ca director dar a sfârşit  brusc în urma unui accident rutier stupid în care nu a avut nici o vină.

Pentru cei care l-au cunoscut mai puţin pe Dumitru Bunoiu, se cuvine a fi menţionat faptul că acesta era un mare iubitor de istorie şi un cunoscător  bine documentat al personalităţii lui Gheorghe Magheru. Este autorul  unei serii de cărţi, publicate  unele în colaborare, printre care reţinem titluri ca „Miracolul Brâncuşi”, „Paşi pe tărâmul eternităţii Cugetului Liber”, „Monografia Grupului Şcolar General Gheorghe Magheru”, „Portofoliul-metodă modernă  de evaluare”, „Seară bună, Măriucă” ş.a.

Într-o altă carte dedicată istoriei şcolii gorjene îl comparam pe Dumitru Bunoiu cu  un Meşter Manole în privinţa realizării bustului lui Gheorghe Magheru din curtea  liceului cu acelaşi nume. Proiectul şi o mare parte din realizarea acestuia au  fost  gata în ultimele luni de viaţă ale lui  Dumitru Bunoiu, dar ca să fie gata şi durabil poate era nevoie de o jertfă, aceea din primăvara anului 2008. A plecat dintre noi, regretat de toată lumea, în 20 mai 2008.

Gestul consilierilor municipali trebuie menţionat şi remarcat!

.