ANIVERSARE Spiru Haret, ministrul cel mai de seamă al învățământului românesc


 

 

spiru-haretLa 15 februarie 2015 se împlinesc 164 de ani de la naşterea celui care a fost Spiru Haret cel mai bun ministru al învăţământului din toate timpurile. Multe din satele Gorjului mai păstrează şi acum în funcţiune şcolile de tip Spiru Haret cu două săli de clasă şi o cancelarie între cele două. Cu mai multe mandate la conducerea Ministerului Instrucţiunii Publice, Spiru Haret a colaborat foarte bine cu dascălii gorjeni Alexandru Ştefulescu, Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti şi Lazăr Arjoceanu.

Spiru Haret obişnuia să spună că dascălii pot fi „cei mai buni luminători ai poporului” deoarece ei păstrează contactul cu mediul din care s-au ridicat şi pot stabili mai uşor relaţii cu consătenii, primind încrederea acestora. Haret spunea la începutul secolului trecut un lucru pe care nu ar trebui să îl uite nici actualii dascăli: „Învăţătorul în şcoala lui are chemare de pace şi iubire… pe care trebuia s-o aibă şi în afară de şcoală. Căci misiunea la care chem pe învăţători…este un adevărat apostolat în sensul cel mai bun al cuvântului. Ei trebuie să îşi ia sarcina de a semăna vorba cea bună printre săraci şi ignoranţi, să ducă sfat şi îndemn celor mici şi slabi.” Câţi dintre dascălii satului mai fac acest lucru în prezent?

Ca şi cadru didactic, Spiru Haret a predat la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de ştiinţe, secţia fizico-matematici, mecanica raţională , din 1878 până în 1910. La Şcoala de poduri şi şosele Haret a fost numit profesor la anul preparator, predând trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană şi în spaţiu şi geometria descriptivă, până în 1885. Din 1885 şi până în 1910 Haret nu a mai predat la Şcoala de poduri şi şosele decât geometria analitică. Spiru Haret a predat, de asemenea, mecanica raţională la Şcoala de ofiţeri de artilerie şi geniu, din 1881 (data înfiinţării secţiei de artilerie şi geniu) până în 1890.

Legăturile cu Gorjul

 În ianuarie 1897 lua naştere la Târgu-Jiu Societatea „Cerbul”, instituţie ce îşi propunea să fie de „împrumut şi păstrare, a corpului didactic rural”. După cum ne spune Gheorghe Nichifor în lucrarea pe care i-a dedicat-o, a fost vorba de o iniţiativă a lui Alexandru Ştefulescu. Acesta era secondat la conducere de învăţătorii Lazăr Arjoceanu şi Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti.  Primul preşedinte, Alexandru Ştefulescu, a fost înlocuit în 1900, după numirea ca revizor şcolar cu Lazăr Arjoceanu. Această societate, având sprijinul învăţătorilor, a izbutit să înfiinţeze, până în noiembrie 1901, un număr de 15 bănci populare în comunele gorjene.

Sub impulsul revistei „Albina” apărută în 1897 şi a Societăţii „Cerbul” din Târgu Jiu, Gh. Dumitrescu şi Lazăr Arjoceanu au înfiinţat, în primăvara anului 1898, societăţi culturale şi reviste proprii în satele lor. La 1 aprilie 1898 a luat fiinţă la Bumbeşti Jiu, Societatea culturală „Luminarea săteanului”, prezidată de învăţătorul Gh. Dumitrescu  având la început 70 de membrii. La 10 mai 1898 s-a înfiinţat Societatea culturală „Amicul poporului”, condusă de învăţătorul Lazăr Arjoceanu din Bălăneşti, având la început circa 100 de membrii. Ambele societăţi aveau ca program să înfiinţeze şcoli de adulţi, biblioteci şi bănci populare, şezători culturale şi să organizeze conferinţe publice spre luminarea sătenilor.
Reţinem că Societatea Culturală „Luminarea săteanului” va scoate din acelaşi an revista lunară „Şezătoarea săteanului”, primul număr datând din 5 aprilie 1898. Printre membrii de onoare ai Societăţii şi ai revistei se regăseau foşti miniştrii Take Ionescu şi Dr. C. Istrate, deputatul Dincă Schileru, I. Kalinderu şi Alexandru Ştefulescu. Directorul revistei era Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti, după cum aţi putut afla dintr-un număr trecut
Aşa cum aţi putut afla, unul dintre cei mai fideli colaboratori ai lui Spiru Haret a fost Gh. Dumitrescu-Bumbeşti. Acesta s-a străduit să pună în aplicare ideile lui Spiru Haret. Aflăm acest lucru dintr-o scrisoare adresată de dascălul gorjean ministrului la începutul anului 1901 din care reiese că timp de un an şi jumătate, cât a funcţionat ca subrevizor şcolar în judeţele Mehedinţi şi Dolj şi a organizat „împreună cu învăţătorii  societăţi culturale şi economice ale satelor”. Gorjeanul îl ruga pe ministrul Spiru Haret: „faţă de cererile cele am de la mai mulţi învăţători de la toate judeţele din ţară de a le da desluşiri pentru înfiinţarea unor astfel de societăţi şi în dorinţa ce am de a le veni în ajutor, vă rog respectuos, Domnule Ministru să binevoiţi a-mi da o delegaţie din partea Dumneavoastră, de a merge prin judeţe pentru ca să mă ocup în special cu: a) Formarea de societăţi culturale şi economice; b) Cu propagarea şi introducerea broşurilor populare, printre învăţători şi săteni; c) Cu organizarea şi întocmirea bibliotecilor populare”. El solicită să fie detaşat de la şcoală pe timp de un an şi să i se acorde un ajutor din partea Casei Şcoalelor. Acest ajutor de 150 de lei pe lună i se va acorda în 1901 şi în anii următori. La 1 septembrie 1901, Spiru Haret l-a numit delegat oficial ambulant, cu sarcina de a călători prin judeţe şi a îndruma pe învăţători cum să procedeze în organizarea societăţilor cultural-economice.
Spiru Haret a reuşit să impună autorităţilor instituirea medaliei „Răsplata muncii pentru învăţământul primar”, care să fie acordată dascălilor ce aduc servicii deosebite şcolii şi „educaţiunii populare”. De reţinut că unul dintre primii dascăli decoraţi a fost Alexandru Ştefulescu, directorul Şcolii de Băieţi din Târgu-Jiu. Dascălul gorjean reuşise, pe lângă cărţile sale, să iniţieze la 16 iulie 1894 înfiinţarea Muzeului Jueţean, deoarece „Numai răsfoind cu răbdare filele trecutului ne vom putea da seama de mărirea strămoşească, de moştenirea ce ne-au lăsat şi de munca ce trebuie să depunem spre a ne arăta element civilizator, după cum s-au arătat ei, ori pe unde au pus piciorul”.
Devenit revizor şcolar la Gorj, Alexandru Ştefulescu va propune la 22 martie 1900 ministrului Spiru Haret să acorde aceeaşi medalie „Răsplata muncii pentru învăţământul primar” pentru următorii învăţători din judeţ: Lazăr Arjoceanu, învăţător în comuna Bălăneşti din anul 1875, care pe lângă meritele sale didactice, a întemeiat Banca populară „Cerbul”, o fermă model de unde se pot procura brânzeturi foarte bune, a introdus maşina de stropit viile contra manei şi a învăţat pe săteni cum să-şi îngrijească vitele pentru a fi mai puternice la muncă şi vacile de a da un lapte mai bun; era amintită şi calitatea de întemeietor al revistei „Amicul poporului”; L. Ciobanu era învăţător din 1874, în Jupâneşti pentru meritele sale didactice şi purtare în societate, se bucură de autoritate şi în conferinţele didactice, cuvântul său fiind ascultat cu religiozitate; Gh. Dumitrescu văzut de Alexandru Ştefulescu-învăţător în Bumbeşti Jiu de la 1883, întemeietor al revistei „Şezătoarea săteanului” şi împreună cu L. Arjoceanu şi L. Ciobanu, al revistei „Lumina satelor”, la acel moment fiind subrevizor în Mehedinţi; Gh. Dobrescu era la Copăcioasa din 1885, a dăruit pentru şcoală 2437 lei; e iubit de săteni pentru activitatea în şcoală şi în societate; a înfiinţat „banca populară din Copăcioasa”. Să reţinem că Ministerul Instrucţiunii şi-a însuşit recomandările lui Ştefulescu dar Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti a fost premiat mai târziu.
În iunie 1899 revistele „Şezătoarea săteanului” şi „Amicul poporului” au fuzionat sub o singură titulatură-„Lumina satelor”. Noua revistă apărea la Târgu-Jiu şi era condusă de Lazăr Arjoceanu şi Gheorghe Dumitrescu. De reţinut că această revistă a depăşit graniţele judeţului spre Mehedinţi şi Dolj, acolo unde au lucrat temporar o parte dintre fondatorii şi colaboratorii săi.

Despre Spiru Haret

Spiru Haret a fost supranumit ,,Omul Şcolii” – ,, cel mai glorios titlu ce i s-a putut da” – după cum afirma Gheorghe Ţiţeica. Crezul său despre rostul şcolii a fost rezumat astfel: „Plec din viaţă cu mulţumirea că nu am pierdut vremea şi că mi-am îndeplinit datoriile atât pe cât puteam să mi le îndeplinesc în împrejurările în care am trăit şi în marginea puterilor mele fizice şi intelectuale”. Îndemnul său pentru urmaşi a fost altfel sintetizat: „Fiţi harnici, oneşti, devotaţi binelui public, mai presus de toate iubiţi-vă sfânta patrie. A muri pentru dânsa, a pune o piatră, măcar cât de mică, la edificiul întăririi şi a gloriei ei, a închina binelui ei munca, inteligenţa, trebuie să fie regula vieţii voastre”.

Spiru Haret  a fost cea mai autorizată voce a  şcolii româneşti între anii 1890-1910, dovedindu-se a fi cel mai mare reformator al şcolii româneşti din secolul al XIX-lea.

Principiile pedagogiei haretiene au fost expuse de autorul lor în celebrele sale „Rapoarte”. Lucrarea sa din 1883 fusese raportul inspectorului general către Ministrul său. Lucrarea conţinea idei de critică puternică adusă situaţiei haotice a învăţământului din acea perioadă. Raportul din 1904 este raportul Ministrului către Suveranul său. Este bilanţul unei opere constructive sau, mai exact, în curs de construcţiei. În cele peste 400 de pagini ale acestui raport, Haret expune principiile şi convingerile sale, reformele săvârşite ori pe cale de săvârşire, atât în liniile lor mari, cât şi în aspecte de amănunt. Raportul este un monument de gândire profundă, pe cât de bogat în fapte, pe atât de sobru şi nepretenţios în exprimare. Este o abundentă adunare de fapte, din viaţa reală a şcolii, probleme mari şi mărunte de ordin didactic, educativ, social, politic, material – toate clasate, analizate, comparate şi mai ales soluţionate prin judecata unei inteligenţe pătrunzătoare şi a unei minţi clare. Fiecare paragraf al acestui voluminos raport prezintă un fapt, exprimă o judecată, indică o soluţie. Este cel mai important tratat de pedagogie pragmatică ce s-a scris vreodată. El se impune prin rigurozitate şi bun-simţ ce străbat din fiecare rând, prin extraordinarul spirit de organizare al autorului, prin patriotismul ce-i călăuzeşte acţiunea, prin dragostea pentru cei slabi, săraci şi umiliţi – trăsătură de caracter ce-l apropie pe Haret de Pestalozzi, pedagogul oropsiţilor soartei.

Această dragoste pentru cei mici nu era o manifestare a unui sentiment de filantropie, ci expresia convingerii sale că în masele largi populare stă temelia pe care se poate ridica edificiul solid al naţiunii. A apropia şcoala de popor, a o face iubită şi preţuită în rândul maselor însemnă a lărgi baza de unde să pornească curentele şi de unde să se recruteze elementele cele mai capabile şi sănătoase pentru înălţarea şi întărirea neamului.

Iată ce spunea Spiru Haret, lucruri care rămân și astăzi de actualitate:  „Izolată pană deunăzi prin situaţia sa geografică şi, mai mult încă, prin forţa împrejurărilor, ţara noastră s-a găsit deodată într-o situaţie de inferioritate necompatibilă cu vigoarea şi cu inteligenţa poporului său, atunci când a încetat izolarea sa de mai înainte. Energia şi succesul cu care ea luptă pentru a recâştiga timpul pierdut îi vor da, fără îndoială, locul ce-l merită în lume… Pentru a lucra asupra masei nu sunt de-ajuns numai mijloacele administrative… Corpul didactic, prin numărul cel mare al membrilor săi, prin cultura lor, prin faptul că sunt răspândiţi pe toată suprafaţa ţării şi până în colţurile ei cele mai îndepărtate, este chemat în prima linie la această mare operă.”

Principalele idei  ale pedagogiei lui Haret sunt simple. “Şcoala este o funcţiune socială şi naţională”. Pentru aceasta, învăţământul trebuie să îndeplinească trei scopuri:

  • să formeze buni cetăţeni;
  • să dea cunoştinţele indispensabile oricărui om în viaţă;
  • să formeze generaţii pentru carierele ce sunt necesare pentru viaţa completă şi armonică a statului.

Reținem concepţia originală a lui Haret, despre şcoală şi rolul ei, care a prilejuit multe discuţii şi atacuri, a fost acţiunea şcolii în afară de rolul ei, misionarismul social al învăţătorului, spre a face din el agentul propagator al mişcării pentru ridicarea intelectuală, morală şi economică a satului. Câteva din aspectele activităţii extraşcolare au fost: lupta antialcoolică, înfiinţarea băncilor populare, cooperative săteşti, cercurile culturale, şezătorile săteşti, şcolile de adulţi, cursurile complementare, biblioteci şi publicaţii populare, serbări şi teatru sătesc etc.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s