Ion Popescu Voiteşti s-a născut în satul Voiteşti al comunei Bălăneşti la 18 noiembrie 1876 şi a părăsit această lume în 1944. A urmat clasele primare în satul său natal, iar cele gimnaziale la Târgu-Jiu, iar din 1888 a intrat ca bursier la Liceul Carol I din Craiova. După absolvire, s-a înscris la Institutul Medico-Legal din Bucureşti, dar s-a transferat după câteva luni la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Bucureşti.
După licenţă, a intrat în învăţământul mediu activând la Slatina, Târgu-Jiu, Tulcea, Bucureşti şi în alte oraşe. Ca profesor la Târgu-Jiu a activat la Gimnaziul “Tudor Vladimirescu” între anii 1899-1903 având un rol foarte important, alături de Iuliu Moisil, în aprobarea de către Ministerul Instrucţiunii a Şcolii de Ceramică şi subvenţiei anuale de 3000 lei.

Ion Popescu-Voiteşti (1876-1944) şi-a dedicat peste 40 de ani din viaţă cercetării ştiinţelor geologice, scriind peste 120 de cărţi şi articole în domeniul paleontologiei, stratigrafiei, tectonicii şi al geologiei generale şi aplicate. Perioada petrecută ca profesor de geologie la Universitatea din Cluj (1919-1936) a fost, de departe, cea mai prolifică din toată cariera sa, în această perioadă publicând mai mult de jumătate din scrierile sale.

Mai puțini știu că după înființarea Universității românești din Cluj (1919),  Ion Popescu-Voitești a fost recomandat de către fostul său profesor, Ludovic Mrazec de la București, să ocupe postul de profesor de geologie la Cluj. Astfel, în urma unui concurs de lucrări, I.P.Voiteşti este numit profesor titular la Catedra de geologie şi paleontologie din Cluj. Alături de el, a fost detașat de la București și prof. Gheorghe Munteanu Murgoci pentru a ține ore la Catedra de mineralogie. Timp de 18 ani, I.P. Voiteşti a ţinut cursuri la disciplinele: Geologie generală, Geologia României şi Paleontologie. Putem spune că a fost organizatorul învăţământului geologic românesc din Transilvania, înzestrând laboratoarele cu hărţi, profile, planşe paleontologice; a asigurat îmbogăţirea colecţiilor didactice, a introdus şi a publicat cursuri noi. În 1921 tipăreşte prima carte de geologie scrisă în limba română, premiată de Academia Română: „Elemente de geologie generală cu o privire generală asupra geologiei României”, iar în 1928 I.P. Voiteşti publică ca suport de curs, primul tratat de paleontologie în limba română: „Elemente de paleontologie, I. Nevertebrate” ţinând cont de formele fosile caracteristice din România.
Reținem că  a susţinut numeroase conferinţe publice pe teme ştiinţifice atât în străinătate (Strasbourg, Barcelona), cât şi în diferite oraşe din ţară (Arad, Cluj, Câmpina, Turnu Severin, Deva, Bucureşti) şi a publicat articole de popularizare în diverse reviste şi ziare ale vremii. I.P. Voiteşti a coordonat şi activitatea Muzeului de Geologie şi Paleontologie a Universității din Cluj, îngrijindu-se permanent de buna funcţionare şi de îmbogăţirea colecţiilor. Acestea au crescut an de an prin materialul colectat în timpul excursiilor cu studenţii sau în excursiile speciale ale personalului ştiinţific.

Datorită înaltei sale pregătiri ştiinţifice a fost desemnat să coordoneze între 1930-1933 studiile stratigrafice privind România, pentru volumul „Europa” din marele dicţionar internaţional de stratigrafie sub redacţia lui Lukas Waagen. De asemenea, a elaborat, împreună cu Ludovic Mrazec, prima sinteză asupra Carpaţilor Meridionali.
Ca urmare a activităţii sale ştiinţifice, a fost ales membru al unor foruri ştiinţifice româneşti şi străine şi a fost solicitat să susţină cursuri şi conferinţe în ţară şi în străinătate. Pentru gorjeni munca sa ştiinţifică a avut o importanţă foarte mare, în anul 1936 a publicat prima lucrare referitoare la evoluţia geologică şi morfologică a zonei: “Privire generală asupra structurii şi evoluţiei morfologice şi geografice a judeţului Gorj”
S-a stins din viaţă la 4 octombrie 1944, fiind înmormântat in cimitirul localităţii natale, toate acumulările sale materiale fiind lăsate judeţului.