Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației  și   Facultatea de Științe ale Educației, Drept și Științe Administrative din Universitatea ”Constantin Brâncuși”, în colaborare cu postul EMI TV, organizează  miercuri, 14 octombrie  2020, ora 10.00, masa rotundă televizată cu tema ”România în Marele Război: luptele de la Podul Jiului.”

Vor prezenta comunicări: Conf. dr. hab. Hadrian Gorun-Facultatea  de Științe ale Educației, Drept și Științe Administrative a Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu-moderator; Prof. Gabriel Sarcină-Liceul Tehnologic ”Constantin Brâncuși” Peștișani; Drd. Adrian Tudor-consilier municipal; Prof. dr. Maria Cochină-inspector școlar general al județului Gorj; Prof. Nicolae Negrea-inspector școlar de specialitate; Prof. drd. Cornel Șomîcu-vicepreședinte Societatea de Științe Istorice, Filiala Gorj; Prof. dr. Albinel Firescu-Muzeul Județean ”Alexandru Ștefulescu” Tg-Jiu.

Din nefericire, istoria păstrează evenimentele de la Podul Jiului doar ca un mic episod al luptelor purtate în perioada respectivă.  Defileul Jiului era apărat de Divizia 11, serios  afectată numeric de mutările de trupe făcute de Marele Cartier General pentru a susține alte sectoare de front, și epuizată de luptele continue susținute de la începutul campaniei în Transilvania. De cealaltă parte, generalul bavarez Paul von Kneussl comanda o brigadă austriacă de infanterie, două divizii de infanterie și una de cavalerie germane și două batalioane germane de bicicliști. Aștepta întăriri formate dintr-o divizie de cavalerie și o brigadă de trupe montane din Germania. Lipsiții de informații, ofițerii români nu au știut  forța și numărul de trupe cărora trebuiau să le facă față.
La 10  octombrie 1916, după o întârziere de cinci zile din cauza ninsorii, Kneussl a pornit ofensiva prin zonele Vulcan și Surduc, trupele sale împingându-i rapid pe români în spate, fiind cucerite mai multe înălțimi strategice, iar artileria spulberând pozițiile românești, cauzând mari pierderi. Trupele române, demoralizate, au început o retragere haotică până la Târgu -Jiu. Comandantul Armatei 1, generalul Ion Culcer, a cerut de la Marele Cartier General să i se îngăduie o retragere generală ordonată, iar răspunsul Marelui Cartier General,  a fost să îl înlocuiască pe Culcer cu generalul Ioan Dragalina pe data de 11 octombrie 1916. Dragalina a primit ordine clare să nu efectueze nicio retragere și să cedeze teren doar prin luptă, efectuând chiar contraatacuri. Generalul Ioan  Dragalina a ordonat la rândul lui ca toți soldații să își apere pozițiile cu prețul vieții, ofițerii care ar fi dat vreun ordin de retragere urmând a fi deferiți Curții Marțiale. A doua zi însă, în timp ce inspecta pozițiile românești avansate, în vederea executării unor atacuri și contraatacuri, generalul a fost rănit la brațul stâng și omoplat de o rafală de mitralieră inamică, fiind dus la București, unde i-a fost amputat brațul, murind la câteva zile  din cauza unei septicemii.
Soldații rămași în Defileul Jiului  s-au retras masiv ori s-au predat fără luptă inamicului – 28 de ofițeri și 2234 soldați prizonieri, cu 34 piese de artilerie și 9 mitraliere. Germanii au avansat înspre Târgu Jiu, unde  în mod uimitor, rezistența locală  a reușit să țină în loc inamicul până la venirea unei coloane de infanterie române, care l-a pus pe fugă.
Presați de venirea iernii, germanii și austriecii au atacat din nou la sfârșitul lui octombrie și începutul lunii noiembrie 2016.  Au întărit trupele din defileu cu încă trei divizii germane de infanterie, punând toate trupele sub comanda generalului Viktor Kühne, în timp ce românii retrăgeau Divizia 11 de pe front, pentru refacere, trimițând în loc Divizia 7, care a ajuns prea târziu pentru a face o diferență.  Falkenhayn a ordonat un atac general, unitatea bavareză de trupe montane reușind să cadă în flancurile și spatele românilor, astfel încât trecătoarea era complet în mâna austro-germanilor, iar la începutul lunii noiembrie 1916  orașul Târgu Jiu a căzut, după o scurtă luptă cu milițiile rămase pe poziții. Imediat, Falkenhayn, la insistențele comandamentului german, a ordonat continuarea atacului, fiind surprins să descopere că românii, în ciuda pierderilor, erau poziționați la sud de oraș. În noiembrie 1917, atacurile susținute ale germanilor și austro-ungarilor au făcut breșe în defensiva românească, aceasta prăbușindu-se complet în zonă, cavaleria lui Schmettow trecând prin ea. Trupele române s-au retras în dezordine, retragere care va antrena și trupele care păzeau celelalte trecători.