Semnale cu adresă precisă


Meditaţie asupra descentralizării şcolilor

Suntem la momentul când în Parlamentul Românei se discută modificările care vor fi aduse Legii Educaţiei Naţionale, o lege care nu s-a aplicat până acum decât în procente nesemnificative. Veştile care ni le dau parlamentarii par să fie bune cel puţin pentru învăţământul preuniversitar doar că, dacă nu vrem să punem carul înaintea boilor, cred că această lege ar trebui să ţină cont de descentralizarea învăţământului dar şi de viitoarea regionalizare. Altfel, am putea avea o lege care să corespundă necesităţilor doar pentru o scurtă perioadă de timp iar apoi să o modificăm după procedurile cunoscute.

Plec de la lucrurile total nefireşti care se întâmplă la Fărcăşeşti, acolo unde o mână de consilieri de la mai multe partide conduşi de un fost preot-primar dovedit infractor blochează microbuzul şcolar care ar trebui să transporte elevii. Nu ştiu şi nu mă interesează luptele politice de la Fărcăşeşti, cetăţenii au ce au votat, dar Ministerul Educaţiei a dat un microbuz pentru transportul elevilor iar acesta nu poate fi folosit din lipsă de combustibil. Plecând de la aceste evenimente, poate ne gândim mai bine când trimitem şcolile pe mâna unor autorităţi locale a căror membrii nu înţeleg importanţa educaţiei. Este un caz particular la Fărcăşeşti, poate că uneori aleşii locali ar avea nevoie şi de un control medical, dar ce vină au copiii? Din nefericire nu este singurul caz cu asemenea probleme.

Cred că parlamentarii au realizat că riscăm derapaje din momentul când au întors o aberaţie, aceea ca şcolile să fie conduse de o majoritate din afară la nivelul Consiliilor de Administraţie.  Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi aplicat varianta legislativă în scandalul de la Stoina, cine ar mai fi vorbit cu protestatarii? Personal cred că şi acum ar fi fost grevă deşi asta nu înseamnă că tabăra ostilă administraţiei locale ar avea dreptate.

Ca toată România, şi învăţământul se află în două situaţii diametral opuse, ne descentralizăm la nivelul comunelor după ce ne-am centralizat tot acolo din raţiuni economice şi trimitem decizia la nivel regional ca pe la începuturile perioadei comuniste. Cred că în România ne-am prea “reformat”, adică am tot făcut la schimbări fără noimă, rezultatul fiind o lipsă de progres evidentă. Să ne bucurăm însă că deziderate ale lui Ceauşescu privind învăţământul de la 6 ani, Daciada, Cântarea României sub alte nume, sunt în sfârşit aplicabile cu o întârziere de mai bine de două decenii!

Cornel Șomîcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.