EDITORIAL Schimbarea de dragul schimbării


 

De câteva zile, românii au putut afla de o profesoară de limba română care chipurile și-ar fi pierdut postul într-un mod nelegal și ”valoarea” domniei sale i-ar da dreptul să-i ”fericească” pe elevii respectivi și în anii ce urmează în calitatea de…suplinitor. Pentru că nu este nimeni vinovat, eventual legea după cum s-a exprimat ministrul Educației, că un cadru ”valoros” al învățământului românesc nu a reușit în ceva ani de zile să obțină titularizarea în învățământ, imediat s-au creat tabere pro și contra pentru că la învățământ și fotbal par să se priceapă toți conaționalii. Și de aici un întreg tămbălău național, tot sistemul e de vină că o doamnă profesoară, fie ea mai valoroasă ca Mihai Eminescu, Ion Creangă și Ioan Slavici la un loc pentru că oricum nu-i predă cum zice programa în vigoare, nu poate rămâne mai mulți ani într-un loc din motive de lege. Ne-a luat atât de mult valul încât mai că o să-l vedem pe universitarul Pavel Năstase că-i dă scaunul de ministru doamnei respective pe principiul că toți suntem egali!

Cazul a devenit atât de important prin amplificarea lui de către presă încât politicieni de rangul ministrului Educației sau președintelui Camerei Deputaților își dau cu părerea. Nu a lipsit mult ca inspectorul școlar general de la București să fie dat afară pentru că nu a încălcat legea să-i dea un post pentru anul viitor doamnei profesoare. Acum avem un reper de reformă, declarațiile unui cadru didactic-unul din 300 000-sunt preluate în media și comentate de niscai deontologi. Așa cum subliniam,  poate se gândesc PSD-ul sau PNL-ul să o pună și ministru din dorința de a mai câștiga niște voturi, ce-ar mai conta legea și inclusiv valoarea. Pentru că aici avem principala problemă, premiem persoanele anti-sistem pentru simplul motiv că sunt critice cu o realitate dură. Există o masă critică de nemulțumiți la adresa școlii românești în general, cu argumente în general care se susțin, dar uităm că școala suferă de aceleași lucruri ca întreaga societate și ca să avem pretenții trebuie să avem mai întâi implicare. Există multă nepăsare în sistem, poate că și doamna profesoară și-ar găsi locul prin dispariția unora care nu își fac treaba și, bineînțeles, printr-o activitate care să acopere cerințele postului, dar schimbarea presupune investiții și valoare. Este tot mai clar că în ultimii ani începem să nu avem nici una nici alta, cu riscul de a se supăra pe mine colegii mai tineri!

Tot aud asta în ultimii ani, mai ales de la cei tineri, că nu este bine că în învățământ există noțiunea de profesor titular. Un ministru fără Bacalaureat a încercat să saboteze învățământul românesc prin trecerea unei legi prin asumare iar ”tefeleii” erau atunci la grădiniță. Această lege încă produce efecte deși nu se aplică mai bine de jumătate dintre articole. Apăruse atunci ideea cu titularul pe școală care ar fi bulversat iremedial sistemul iar doamna profesoară ajunsă vedetă nu ar fi putut profita, trebuie să promoveze un concurs de titularizare. Că îl promovezi cu 7.00 sau cu 10.00, concursul este valabil când ai și postul. Este adevărat că se scot tot mai puține posturi la concurs pentru că se reduc permanent efectivele școlare dar poți să te adaptezi la ce se oferă, generațiile actuale de dascăli au făcut naveta ani de zile pentru a-și exercita menirea. Tinerii vor posturi doar la școlile de top dar de cele mai multe ori sunt doar prretenții și atâta tot!

Profitând de lipsa de reacție a sindicatelor, tot mai palide în relația cu Ministerul Educației, politicienii certați cu cartea vor încerca  noi ”reforme”. Nu dascălii sunt vinovați că s-a scos examenul de admitere la liceu sau la facultate, nu cadrele didactice sunt vinovate că de două decenii se învață după aceleași manuale depășite, nu au nici o vină că nu au materialul didactic adecvat acestei generații(mijloace audio-video) sau că salariile lor, și mărite, vor fi de trei ori mai mici decât în sănătate. Statul nu investește în educație iar de rezultatele care mai sunt profită doar alte țări care știu cum să-i atragă pe absolvenții de la noi. Nu întâmplător, cea mai bună marfă la export sunt medicii și informaticienii formați în România.

E timpul să reinstaurăm normalitatea în sistemul educațional, să vrem performanță pentru trecerea clasei în unele locuri sau a promovării unor examene grele în alte părți. Părinții și elevii să înțeleagă că România nu are nevoie doar de purtători ”de mapă”. De asemenea, dacă dintr-o căruță nu poți face mașină de curse nici dintr-un elev slab nu o să faci un olimpic. Dar există obiective realiste și dacă le înțelegem și le aplicăm toți, România mai are o șansă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s