În luna iulie 2017, Asociația ȘCOALA GORJEANĂ a organizat la Târgu-Jiu, în o masă rotundă pe problema investițiilor în infrastructura școlară și a nevoii elaborării unei Strategii în domeniu. Iată că Ministerul Educației Naționale a venit în aceste zile cu un proiect în dezbatere publică ”Strategia privind modernizarea infrastructurii educaționale 2017-2023”, un document ce poate deschide drumurile în această direcție. Dacă autoritățile vor direcționa mai bine resursele, șansele pentru învățământul românesc ar fi mai mari să-și împlinească menirea.
Potrivit documentului amintit, Ministerul Educației Naționale își propune consolidarea, reabilitarea, modernizarea și extinderea unităților de învățământ în vederea asigurării condițiilor de siguranță, reabilitarea spațiilor de învățare pentru asigurarea condițiilor minime de funcționare, revizuirea și crearea unui cadru normativ al infrastructurii școlare propice unui spațiu de învățare, modernizarea, reabilitarea, extinderea, echiparea și flexibilizarea spațiilor de învățare din unitățile de învățământ cu nivel primar și gimnazial. Totodată, MEN are în vedere și construirea și reabilitarea de campusuri școlare.

Prioritățile investițiilor în școli

Pornind de la datele statistice care arată decalaje mari între condiţiile oferite elevilor în şcoli, Ministerul Educaţiei a elaborat un proiect de „Strategie privind modernizarea infrastructurii educaţionale 2017-2023”, care vizează reabilitarea spaţiilor de învăţare din şcolile din mediul rural şi urban, dotarea cu grupuri sanitare, laboratoare, dar şi construirea de campusuri şcolare. Măsurile ar urma să fie puse în practică în următorii şase ani.
Potrivit proiectului aflat în dezbatere publică până la 16 noiembrie 2017, peste jumătate (56%) din elevii din România învaţă în şcoli supraaglomerate sau subutilizate, aproximativ 30% din şcolile din România nu au grupuri sanitare în interior, iar în peste 3.800 de şcoli nu există laboratoare. Aceste date stau la baza strategiei Ministerului Educaţiei (MEN) de a investi în modernizarea şi extinderea infrastructurii şcolare şi de a asigura crearea unor spaţii de învăţare moderne în unităţile de învăţământ cu nivel primar şi gimnazial.
Totodată, MEN are în vedere şi construirea şi reabilitarea de campusuri şcolare. Aceste măsuri din proiectul „Strategia privind modernizarea infrastructurii educaţionale 2017-2023” au fost puse în dezbatere publică de Ministerul Educaţiei Naţionale.
Potrivit datelor MEN, 22% din elevi învaţă în şcoli supraaglomerate, şcoli cu o capacitate insuficientă în raport cu numărul elevilor înscrişi. Pe de altă parte, 34% din elevi (aproximativ unul din trei elevi) învaţă în şcoli care au capacitate excedentară în raport cu numărul elevilor.
„Doar 30% din unităţile de învăţământ au capacitate adecvată. În mediul urban, 14,5% din unităţile de învăţământ au o capacitate insuficientă, comparativ cu 8,8% din mediul rural. Pe de altă parte, numeroase unităţi de învăţământ din mediul urban (46%) au capacitate excedentară în raport cu numărul elevilor înscrişi. Capacitatea excedentară se întâlneşte cu precădere în mediul rural, unde 62,6% din unităţile de învăţământ (aproximativ două din trei) au spaţiu excedentar, fiind utilizate sub capacitatea disponibilă. În acelaşi timp, fenomenul supraaglomerării este mai larg răspândit în unităţile de învăţământ secundar: 14% din unităţile de învăţământ secundar au capacitate insuficientă în raport cu populaţia şcolară, comparativ cu doar 2,4% din şcolile primare”, se arată în proiect.
În proiect se mai precizează că faptul că peste 230.000 de elevi la nivel naţional învaţă în unităţi şcolare care nu au grupuri sanitare în interior, aproximativ 30% din şcolile din România fiind în această situaţie.
În total, 2.220 de şcoli din România nu au grupuri sanitare în interior, iar diferenţa dintre mediul urban şi cel rural este evidentă: 38% în mediul rural, comparativ cu 7% în mediul urban.
„În judeţele Vaslui şi Botoşani, aproximativ unu din trei elevi nu are acces la grupuri sanitare în interior. În judeţele Vrancea şi Teleorman, această problemă afectează aproape unu din patru elevi. Pe de altă parte, Bucureşti şi judeţele Ilfov şi Braşov au cele mai mari procente de unităţi de învăţământ cu toalete în interior”, se menţionează în proiect.
Un alt aspect este acela că peste 3.000 de unităţi de învăţământ secundar din mediul rural şi 803 unităţi de învăţământ din mediul urban nu sunt dotate cu laboratoare, lipsa acestora afectând 63% din elevii din mediul rural şi 19% din cei din mediul urban.
De asemenea, două din zece şcoli din mediul urban şi şase din zece şcoli din mediul rural nu sunt dotate cu bibliotecă.
În acelaşi proiect se arată că peste 42% din clădirile în care funcţionează şcoli sunt amplasate în zone cu risc seismic ridicat, iar aproximativ o treime din aceste clădiri au fost construite înainte de 1963.

Realitățile Gorjului

Specialiștii Asociației ”Școala Gorjeană” au realizat o analiză completă a învățământului gorjean, raportându-se în special la aspectele socio-economice ale Regiunii Sud Vest Oltenia dar și la cele la nivel național. Analiza a fost realizată pe baza indicatorilor demografici, economici, educaționali și ai pieței muncii așa cum sunt ei furnizați anual de Institutul Național de Statistică, de Consiliul Județean Gorj, Inspectoratul Școlar Gorj, dar și pe baza unor studii realizate de diverse organisme internaționale precum Banca Mondială.
Marius Buzera, prim-vicepreședinte al Asociației ȘCOALA GORJEANĂ, remarca o serie de amenințări care planează asupra instituțiilor de învățământ și mediului economic din Gorj: scăderea populației școlare și a populației active pe deoparte și îmbătrânirea populației pe de altă parte; scăderea sau stagnarea principalelor industrii ale județului; tendință de creștere a somajului și în special a incidenței șomajului de lungă durată în rândul tinerilor, care este una dintre cele mai mari la nivel de țară; investițiile străine în regiune sunt cele mai mici din țară; scăderea interesului tinerilor pentru formări prin școli postliceale și universități, inclusiv a celor care au promovat examenul de Bacalaureat; scăderea interesului tinerilor pentru meseria de profesor, lucru reliefat în deficitul de personal didactic pe anumite discipline; lipsa unei dotări corespunzătoare a școlilor din mediul rural (laboratoare de stiințe, fizică, chimie) ceea ce face ca elevii să nu aiba șanse egale cu cei din mediul urban;
Alte deficiențe cu care se confruntă sistemul educațional gorjean sunt: supraaglomerarea claselor unor unități de învățământ; lipsa dotarilor care să faciliteze integrarea tinerilor cu deficiențe; lipsa manualelor pentru anumite discipline; investiții ale autorităților locale care nu țin cont de nevoile reale precum renovarea unor școli fără elevi, constuirea unor noi școli supradimensiunate pentru efectivele de elevi, construirea unor baze sportive în locuri inaccesibile elevilor.
Interesant că rapoartele Bâncii Mondiale scot în evidență și o serie de puncte tari ale sistemului educațional gorjean: un procent mic de elevi care nu sunt cuprinși în sistemul educațional;un procent mic de abandon și repetenție raportat la nivelul țării; un numar mic de infracțiuni produse de elevi ș.a.