Managementul sistemului de învățământ preuniversitar


dscn8377Învățământul românesc, din perspectiva conducerii lui, are o anumită structură sau niveluri de etajare. Putem vorbi, așadar de un sistem instituțional al conducerii învățământului, între elementele acestuia existând, „legături de subordonare și/sau de conlucrare în raport de atribuțiile funcționale stabilite prin lege și prin alte acte normative”. Principiul care stă la baza sistemului instituțional al conducerii învățământului este acela al îmbinării conducerii unitare a învățământului cu autonomia locala și instituțională.

Rostul conducerii învățământului are drept scop realizarea funcționării corespunzătoare a întregului sistem, atât în ansamblul său, cât și la nivelul fiecărui element „adoptându-l și racordându-l necontenit la cerințele dezvoltării economice, științifice și culturale ale societății, dezvăluind și înlăturând la timp neajunsurile, obstacolele care apar în procesul realizării obiectivelor propuse”.

Sistemul de învățământ românesc este condus pe trei niveluri distincte, dar nu separate între ele. Acestea sunt: managementul strategic, exercitat la nivel național; managementul tactic, la nivel teritorial; managementul operativ. Între acestea există atât legături de conducere cât și de subordonare, în raport cu atribuțiile și cu finalitățile fiecăruia.

Managementul strategic se realizează la nivel național, gratie activității unor instituții cum sunt: Parlamentul, Guvernul și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. La nivel național se stabilesc orientările, obiectivele și direcțiile întregului învățământ, în legătură directă cu finalitatea educației, dar și cu obiectivele strategice ale Guvernului și cerințele de dezvoltare economico-socială a țării. Așa cum îi spune  și numele,  managementul strategic nu se schimbă după conjuncturi sau modificări sezoniere. El se definește prin stabilitate, coerență și reglementări stricte. Managementul strategic implementează în învățământ politicile și strategiile de guvernare.

Managementul tactic se realizează la nivel teritorial, precum și al universităților. Instituțiile care reglementează și asigură funcționarea procesului didactic în plan teritorial sunt Inspectoratele Școlare Județene și al Municipiului București. Atribuțiile acestora sunt stipulate în Legea Învățământului, precum și în alte acte normative cum ar fi: Statutul Personalului Didactic sau R.O.F.U.I.P.

Managementul operativ vizează activitatea managerului în cadrul sistemului de învățământ, acesta având dificila misiune de a identifica cele mai eficiente metode de a conduce și promova imaginea școlii.

În acest context avem în vedere funcțiile managementului educațional. „Orice activitate gândită, proiectată și executată de om se întemeiază rațional. Principiile logicii formale coordonează și impun rigorile gândirii corecte asigurând coerența discursului teoretic și a acțiunii practice. Această întemeiere raționala a teoriei și practicii umane determină corespondența între un set de principii și un domeniu de referință teoretic sau practic. Principiile sunt cele ce stau la baza activităților noastre de la cele mai simple la cercetarea științifică”.

Condiţiile actuale ale mediului economico-social, transformările permanente, la care sunt supuse instituţiile de învăţământ, determină un ansamblu de schimbări în plan strategic şi operaţional, şcoala practic devenind un „actor” principal al comunităţii. Consecinţa directă a unor astfel de procese complexe impune o schimbare şi de atitudine, la care ştiinţa managementului trebuie să ofere soluţii concrete.

Performanţa de ansamblul a organizaţiei şcolare nu mai înseamnă doar o serie de rezultate înregistrate la diferite acţiuni cu caracter educaţional sau existenţa unor personalităţi de excepţie pe anumite domenii, ca rezultat al instruirii didactice şi de specialitate realizată. În prezent, performanţa unei unităţii şcolare trebuie apreciată printr-un sistem de indicatori, corelat şi alcătuit din informaţii specifice provenite, atât de pe plan intern instituţiei, dar şi de pe plan extern, cu prioritate din domeniile de interacţiune directă şi indirectă. Reuşita pe acest plan al performanţei poate fi asigurată de adoptarea unei atitudini proactive la nivelul echipei de management, care trebuie să devină iniţiatorul dar şi continuatorul unor acţiuni complexe, orientate în principal, pe relaţii de parteneriat şi colaborare.

Managementul sistemului de învățământ preuniversitar reprezintă, în perioadă actuală, o provocare continuă, ce poate fi dusă către o performanţă ridicată numai dacă persoanele desemnate ţin seama de funcţionalitatea complexă cerută unei şcoli, cunosc şi aplică un sistem de cunostinţe din ştiinţa conducerii, dacă sunt capabile să utilizeze o serie de tehnici si metode care să confere procesului de învăţământ consistentă, dinamism şi eficienţă. Pentru aceasta nu este suficientă experienţă de viaţă, este necesar așadar şi un proces de instrucţie în arta managementului şcolar şi educaţional.

prof. Petru-Iulian Fleșner,

director Școala Gimnazială „Barbu Delavrancea” București

______________________

Bibliografie selectivă:

Bush, Tony, Leadership și management educațional. Teorii și practice actuale, Iași, Editura Polirom, 2015.

Csorba D., Management educațional. Studii și aplicații, București, Editura Universitară, 2012.

Ortan, Florică, Management educațional, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2004.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s